Am mai pierdut un star,

A plecat, în fugă, dintre noi,
Nici timp s-aflăm nu am avut.
Să înţelegem ce a fost nu avem cum,
Ne-a părăsit, fulgerător, un star!

E Mădălina, fata dragă nouă,
Şi-a luat cu ea chitara, viaţa,
Şi-a luat tot ce-a avut mai bun,
Şi a plecat grăbit, adio-ţi spun!

Cu toţii te-am iubit, nici n-am ştiut,
Fii cum doreşti să fii măcar de-acum!
Iubeşte-te mai mult, o meriţi,
Eşti printre stele, liberă să fii!

De-acum doar binele-ţi dorim
Pe tine, muzica, noi îţi iubim!
Te-mbrăţişăm cu drag, luceafăr bun,
Tot gândul nostru e la tine-acum!

Nastase Camelia, 14.07.2010, ora 19.30

Experienţa morţii

Ai fost vreodată aproape să mori,

Ai simţit foir rece, al morţii fior?!

Ai avut delăsare, în viaţ-ai jucat,

Ca şi spectator alegeai ne-ncetat!

Până-ntr-o zi, când deodat’ ai aflat,

Cum astăzi se moare, ca mâine-nviat

S-alegi a te prinde-n a vieţii culori,

Să vezi totul roz, să simţi calzi fiori!

Să fii însuţi tu, bun, blând, admirat,

Te-trebi pâna-acum de ce n-ai luptat?!

Simţi c-ai renăscut încercând a afla

Familia, viaţa, şi cum este ea!?

Oare cum este viaţa, aşa-i că-i frumoasă

Când dragoste ai, când iubire primeşti,

Când eşti un om bun şi-alegi să trăieşti?!

Alege, renuntă, la vise înfrânte,

Alege să lupţi, vise noi să-ţi propui,

Şi luptă-n final, că viata-i o luptă,

De-o vei înţelege-atunci viaţa va şti,

Că doar pe ea ai ales-o din toate,

Ea tie-ţi va da şi minuni, şi răsplate,

Vei fi fericit şi tot ce-ţi doreşti,

Curând o să afli si-n suflet primeşti!

Ai suflet curat, mântuit de păcate,

Tu poţi de-acum să ai parte de toate!

Eşti prins într-un cerc în al tău Univers,

Şi Domnul, ştiind că tu L-ai ales,

Răsplată-ţi va da cum nici n-ai visat,

Să mergi şi să afli ce n-ai mai aflat!

Ridică-te, umblă, ia viaţa în piept,

Fii tu dar al vieţii, fii tu cel deştept,

Ce-i bun ai ales, fii fără regret!

Camelia Năstase

14 ianuarie 2010, ora 8.30

Te aud, glas dulce

Te aud în somn, alerg spre tine!

Mă trezesc, eşti cu mine,

Mă opresc, ce minune,

Îţi vorbesc, mă asculţi,

Îţi şoptesc, mă auzi,

Te mângâi,mă simţi,

Te las, mă alinţi!

Cu un braţ mă cuprinzi,

Strâns mă ţii, să respir

Pieptul cald să-l admir !

Sunt a ta prinsă-n mâini,

Eşti al meu, bun stapân.

Aer cald amândoi

Respiram, stânşi la piept!

Două inimi bat întruna,

În final auzi doar..una!

S-au dorit, s-au unit,

Se iubesc în infinit!

Năstase Camelia,

12 ianuarie 2009 ora 9.00

Copilul meu

Eşti o floare, eşti un crin,

Eşti un fir de trandafir,

Eşti şi zâmbet, eşti senin,

Eşti lumină, glasul lin!

Eşti o dulce rază caldă

Eşti al mamii soare-n casă

Eşti al tatii mângâiere,

Eşti al nostru cuib de miere.

Al meu fiu cel norocos,

Bucurie ai ales,

Să oferi şi să primeşti!

Eşti un dar din cer căzut,

Eşti un înger cunoscut,

Eşti Mihai, băiatul mamii,

Eşti copilul sfânt, ales,

Pe Pamânt fii laudat!

Fapte bune, cât de multe,

Să oferi neîncetat!

Fii iubit şi să iubeşti,

Niciodat’ să nu greşeşti!

Vorba să îţi fie vorbă,

Faptie fie tot la fel,

Tot ce faci în armonie,

Să ajungă sus la cer,

Să ai binecuvântare,

Domnului să ne rugăm,

Să ne-ndrume bine pasii,

Demni să fim, doar asta vrem!

Năstase Camelia,

12 ianuarie, 2009 ora 8.00

Te caut

Te caut în noapte, te caut în zi,

Eşti stea căzătoare, eşti zori zi de zi,

Eşti tot ce-i mai bun că ştiu poate fi,

Eşti glas blând, eşti duce în inima mea,

Eşti singur cu mine, o rază, o stea,

Eşti gândul meu bun, eşti ziua de mâine,

Eşti glasul de azi ce-aud cum răsună,

Eşti templul ascuns, eşti refugiu, eşti lună,

Eşti singur, doar tu, al meu Univers,

Dovadă că eşti, este chiar acest vers.

Şi ce pot să-ţi dau pentru toate la schimb

Decât armonie, ce-ar fi mai puţin?!

Decât o iubire cum alta nu e,

Decât ce-ţi doreşti să vreau să respect,

Dar cum pot plec departe acum,

Când încă iubirea e azi bun stăpân?!

Iubirea dictează, e şeful acum,

E bine înfiptă şi face ce vrea,

Iubirea n-ascultă de nimeni, n-aude,

Nici gând, nici cuvânt, doar se află în frunte,

Iubirea conduce, ea face din noi

Doar doi oameni simpli, chiar doi maimuţoi,

Şi-acum se impune şi nu ştim de ce,

Par lucruri prea simpre dar făr’ de-nţeles,

Cum din iubire să mori n-ai ales,

Dar tot din iubire, fără să vrei,

De o renege, poţi fid oar scântei,

Nicicând sănătos nu poţi să mai fii,

Si-atunci, doar iubirea, să facă ce-o şti!

Poţi face orice, chiar tot ce-ţi doreşti,

Doar cursul iubirii nu poţi să-l opreşti!

Dar poţi să încerci, şi-atunci, vei afla,

Iubirea învinge, iubirea te vrea!

Iubirea există, ea nu va pleca,

Iubirea de ieri, iubirea de mâine,

Iubirea de azi, iubirea din mine!

Năstase Camelia,

11 ianuarie 2010, ora 8,30

Ajută-i, Doamne!

Priveşte-i Doamne, rând pe rând,
Şi-i vezi pe toţi cum au ajuns!
Se plâng, disperă, suferă,
De foame mor, degeaba stau,
Atâtea ar fi de facut!
E viata lor, dar e furată,
Ar vrea conduşi să poată fi
Într-o direcţie ştiută
În nici un caz beznă n-ar vrea!
Dar ce pot face ei, săracii,
De mici greşit au fost crescuţi,
Ei învăţaţi s-asculte ştiu,
Şi să respecte reguli date!
Unii din ei, puţin isteşi,
Din turmă au ştiut să iasă.
Ei şi-au văzut de treaba lor
Din greu muncind, agonisind,
S-au prins la timp că ast’ sistem
Îşi pierde urma într-o zi
Fiind doar un sistem formal
Nesănătos, cât şi banal.
Iar cei ce au muncit atunci
Azi nicidecum de foame rabdă
Ei nu simt criza, nu se plâng,
De sărbători doar se încarcă
Cu ce le-oferă Dumnezeu!
Merg la biserică, ţin post,
Vorbind frumos şi doar smerit,
Găsesc putere şi mai multă,
Se ajută-n primul rând pe ei.
Şi prin dovezi că s-a putut
Să-nvingă singuri un sistem
Prin muncă multă, dăruinţă,
De nimeni nu depind acum.
Ca norocoşi sunt ei văzuţi,
Dar adevărul altul e!
În fapt cu toţii ar putea
Să schimbe bezna din sistem
Doar părăsind idei impuse
Să-nceapă a munci acum,
Şi să nu stea, că timpul trece!
Că bine ştim, că o sămânţă,
În timp va deveni recoltă,
Azi nu plantăm nimic, dormim,
Şi mâine ni se face foame,
Şi din şomaj ca să trăim
Sunt nişte fonduri, limitate,
Dacă noi stăm, şi nu muncim,
Pe-ndată fi-va-epiuzate!
Somaj nu mai putem lua,
La sărăcie ne-am împins,
Sămîntă n-am plantat, nu creşte,
Ce mai ramâne de facut?
Să-ntindem mâna, s-aşteptăm,
Nu-i o soluţie, nu merge,
Să luam exemplul chiar acum
Celor ce au pe masă tot,
Celor ce au avut curaj,
Să-nvingă pururi un sistem,
Celor activi, ce nu se plâng,
De criză, nici de viaţa lor!
La muncă deci, nu aşteptaţi,
Fonduri nu vin de nicăieri,
Doar dacă staţi, nu v-agitaţi,
Vă plângeţi, condamnaţi pe alţii,
Nu este timp de-aşa ceva,
Luaţi o sămânţă cât de mică
Şi o-ngrijiţi şi azi, şi mâine,
Nu aşteptaţi ca iar la anul
Nimic pe masă să nu puneţi.
Munciţi din zori şi până seară,
Nu mai urâţi pe cei ce au
Urmaţi-le exemplul lor
Şi veţi avea şi voi la fel
Poate mai mult, de ce să nu?!
Fiind de ei acum alături,
E mai usor munca-n echipă
Doar împreună şi prin muncă
Prin a clădi şi construi
Putem învinge un sistem
Promis, imaginar şi fals,
Inexistent, e doar o umbră.

CN, 11 dec 2009

Cădere liberă

Eşti în cădere liberă, te doare,
Poţi să te declari astăzi învins?!
Ai curajul ăsta, măcar, să recunoşti,
Să fii convins de ce se-ntâmplă,
Şi să accepti că ai pierdut, acum,
Ca mai târziu să fii de neînvins?!
Şi ce se-ntâmplă în acest moment,
E doar imbold de-a merge mai departe!
Să nu priveşti deloc în urma ta,
Ridică fruntea sus, stapâne,
La drum porneşte, nu mai sta,
Viaţa e scurtă, e acum, aici, te vrea!
E viaţa ta, ţi-a fost dat ŢIE, ca să o cinsteşti!
Acceptă invitaţii, mergi şi veseleşte, umblă,
Citeşte, află, lasă-te “aflat”!
E criză! Ei, şi ce? De ce ai fi “crizat”?!
Unii, chiar pot şi vor sa te ajute,
Acum te lasă-n mâna lor, nu căuta,
Singur să fii sau brusc alt început!
Urmează-ţi visul tău şi speră, ne-ncetat,
Că într-o zi îl vei cuprinde-n palme,
Şi vei afla atunci de ce-ai visat!
Însă pâna atunci, nu renunţa,
Sigur, să stai tu poţi, doar din respect,
O lacrimă, atât să-i dăruieşti acestei despărţiri
De un trecut, al tău, desigur, prea frumos,
Să fie astăzi vis real ar fi putut!
Un pas, atâta e de-ajuns, să-l spulberi,
Tot acest pas ar fi putut să-l şi îndrume
La al tău vis un pic să fi mai stat
Nemuritor şi veşnic ar fi putut ramâne!
Şi daca nu a fost să fie azi, acum,
Respectă clipa, nu te întrista,
Nu renunţa la tine, nu acum,
Şi caută, din nou, un al tău drum!

CN, 10 dec 2009

Tăcere

Nimic n-a mai rămas de spus,

E şi tăcerea drept răspuns,

La ale tale crude fapte!

Ai aşternut şi ai dormit,

Şi deodat’ ţi-ai amintit,

Că eşti şi tu pe lângă tine,

Că trebuie să te-ngrijeşti,

Şi nu doar tu să dăruieşti!

Tu trebuie aici, acum,

Să schimbi putin din vechiul drum,

Încă un stop şi de acum,

Vei fi din nou al tău stapân!

Vei cel drept, cel veşnic bun,

Şi iubitor, doar mai atent,

La ale tale fapte multe!

Vei semăna şi vei culege,

Vei împărţi roade bogate,

Vei fi atât cât vei dori,

Tu cel mai bun mereu vei fi!

În cerc, printre cei ce înving,

Te vei cuprinde chiar şi-n ring,

Un luptător te vei numi,

Şi sus de tot vei dăinui.

Îţi vei forma al tău renume,

Te vei schimba mereu în bine,

Oriunde-n lume te-ai afla,

Fii fericit şi nu mai sta!

Învaţă s-umbli peste tot,

Căci timpul trece, nu demult,

Asta ai vrut, tu ai ştiut,

Că vei ajunge până-aici!

Şi chiar de te vei încurca ,

Tu vei pleca într-un alt loc,

Te vei găsi cum te-ai lăsat

Al tau copil, veşnic bogat!

CN,  7 dec 2009, ora 14,00

Femeilor puternice

Femeilor din lumea-ntreagă

Vă rog pe toate chiar aici

Să fiţi atente-n jurul vostru

La cei mai tineri şi voinici.

Să-i observaţi pe-acei bărbaţi

Care v-oferă o “iubire”

Ce are în spate adevăr,

Şi-aduce lucruri noi, utile,

Acei bărbaţi tineri, frumoşi,

Doriţi oricând  de-alte femei!

Dar fiţi atente, că greşeala,

A voastră este de veţi crede

Că într-o zi îi veţi  cuprinde

În ale voaste sinceri palme.

Să nu speraţi nicicând la ei

Căci nu-s încă destul bărbaţi

Ei doar afecţiune dau

Şi nu iubesc cum e iubirea!

Doar aparent perfecţi ei par

Însă de drept  curaj nu au,

Să ducă ce au început,

Decât pe sus şi doar cu valul,

Asta nu-i viaţa pentru voi

E pentru-nvinşi, alte femei

Care nu pot în viaţa lor

Decât s-ofere doar la fel,

Doar cu măsură, parţial,

Iubire cum am zis mai sus,

Să stea, s-aştepte, ca nimic

În continuare să primească.

Nu vă-ncurcaţi cu-aşa “măsuri”

Dacă puternice vă stiţi

La fel şi cât voi oferiţi,

Tot cam la fel să şi primiţi.

Fiţi foarte atente, nu glumiţi,

E viaţa voastră-n joc acum,

Treziţi-vă şi vă priviţi,

Nu meritaţi ceva mai bun?!

CN, 7 dec 2009, ora 13,00

Cu recunoştinţă părinţilor

Copiilor din lumea-ntreagă,
Să fiţi iubiţi eu vă doresc
S-aveţi o mamă cât şi tată,
La căpătâi să vă aline,
S-aveţi pe toată lumea-n jur,
Cu ei să cresteţi cât mai mari,
Sprijin s-aveţi în orice clipă,
Un trai usor şi demn de voi.
Voi sunteţi ziua cea de mâine
Sunteţi al lumii viitor,
Sunteţi mândrie, biruinţă,
Sunteţi copii parinţilor.
Să faca tot ce vor putea
Şi mamă, tată, şi bunici,
Cu totii umărul să pună
Să se adune chiar aici.
Să fie toţi uniţi la greu
Să contruiasc-un viitor
Nu vă lăsaţi nicicând copiii
În grija străinilor.
Căci lumea-i multă şi urâtă,
Mai buni ca voi nu vor găsi
Şi sângele apă nu se face
Asta cu toţii, bine, ştim.
Lăsaţi copiii cât mai mult
Să stea lângă părinţii lor
Căci din iubire s-au născut
Şi tot iubire-ai viaţa lor.
Părinţi sunt cei ce-i ocrotesc,
Sunt cei ce-i cresc, îi îngrijesc,
Cei ce oferă cât de mult
Cei ce iubesc cum n-au ştiut.
Când mari veţi creşte şi frumoşi
Dragi copilaşi şi dragi nepoţi,
Mândri să fim că ne-aţi ales,
C-aţi învaţat tot ce-a fost bun,
Ne-aţi ascultat, ne-aţi înteles.
Ş-acum, şi voi veţi construi,
O lume şi mai bună, nouă,
La rând şi voi părinţi veţi fi
Cu drag veţi creşte alţi copiii.
Şi cu recunoştinţă-n suflet
Către părinţi veţi îndrepta
O ultimă privire-n urmă,
De mulţumire veţi lăsa.
Creşteţi cu drag, fiţi fericiţi,
Fiţi voi, copii, părinţilor,
Respect v-au dat şi dragoste,
Să nu-i uitaţi pe ei nicicând,
Sunteţi ai lor, părinţilor!

CN, 3 dec 2009, ora 14.30